Am plecat împreună cu mami şi buni într-o călătorie... culinară. În caz că am uitat să spun, sunt "cazat" la ţară de câteva săptămâni. Aici am întâlnit oameni minunaţi şi am văzut multe animale pe care aş vrea să le iau acasă. Să-mi fac propria mea grădină zoologică... domestică, desigur. Într-o zi, am primit vizita unei bătrâne ce nu părea a fi de prin zonă. Ne-a adus o farfurie plină de colţunaşi, sau pelmeni, sau pierogi, cum le zic polonezii. De ce îi pomenesc tocmai pe ei? Pentru că bătrânica era poloneză, de fel, şi tare, tare cumsecade.
Am întrebat-o cum se prepară, dar înainte i-am cerut să-mi spună puţin despre colţunaşi, căci nu vroiam să gust din ceva necunoscut. Şi aşa a început să-mi spună după cum urmează. „În Polonia, pierogi (adică colţunaşii) au fost la început mâncarea ţăranului, dar apoi au devenit populari în toate clasele sociale, inclusiv cele ale nobililor de pe timpuri. Îi preparăm şi îi servim tot anul, dar mai ales la sărbătorile noastre tradiţionale. De obicei îi umplem cu ciuperci, varză ori carne tocată sau cu fructe de pădure, dacă îi servim la desert." Spunând asta, bunica poloneză mi-a dat să gust întâi mie, că doar sunt Bebe Chef, apoi familiei. A plecat după ce a mai stat puţin de vorbă cu mami, dar a reuşit să-mi „smulgă" promisiunea că voi pregăti şi eu colţunaşi şi o voi chema să-i guste. Şi aşa am şi făcut.
După câteva zile am pregătit împreună cu mami colţunaşi cu carne de pui, căci e mai bună pentru dinţişorii şi stomăcelul meu. Am cernut făina într-un vas dar nu oricum... ci dând pe lângă castron un sfert din cantitate. Apoi am adăugat ouăle, încercând bineînţeles să scot cojile cu ajutorul lui mami. Apoi... apoi am lăsat-o pe mami, căci ne veneau musafiri la cină şi trebuia să terminăm mai repede. După ce aluatul a fost gata, am început să-l întind cu un sucitor până când a fost subţire... cât frunza de ceapă. Am pus compoziţie din loc în loc (o pregătise mami între timp) şi am acoperit cu aluat. Mami a tăiat rondelele, le-a lipit şi le-a fiert, căci eu cu focul şi cu unelte tăioase nu am voie, doar vă amintiţi, nu?
Se auzeau voci pe drum şi am alergat degrabă să văd cine e. Şi cin' să fie? Bunica poloneză. A gustat din colţunaşii pregătiţi de mine şi de mami, spunând că niciodată nu mâncase unii mai buni ca aceia. Mândria mea de Bebe Chef creştea şi creştea şi creştea... şi le-am promis că săptămâna viitoare voi mai încerca ceva. Poate un chec cu fructe sau rahat, o supă sau ciorbică cu pui... văd eu. Nimeni nu trebuie să ia locul lui Bebe Chef în bucătărie. Am zis.
Colţunaşi cu pui
Ingrediente: 300 g făină, 3 ouă, 500 g carne de pui, o ceapă, un căţel de usturoi, 200 ml smânână, două linguri cu apă, sare, piper, oregano.
Carnea de pui se spală, se fierbe în apă cu sare şi piper apoi se toacă mărunt şi se lasă la răcit. Se prepară un aluat din două ouă, un sfert de linguriţă cu sare şi două linguri cu apă. Se frământă până devine elastic, se lasă să se odihnească zece minute sub un castronel apoi se întinde pe un tocător într-o foaie subţire. Carnea răcită se amestecă cu oul rămas, sare, piper, ceapa şi usturoiul curăţate de foi şi tocate mărunt. Din loc în loc se pun grămăjoare din compoziţie pe foaia de aluat, se decupează cercuri cu o cană sau se taie pătrate. Se împăturesc ca să semene cu un semicerc sau un triunghi şi se presează marginile ca să nu iasă compoziţia. Se fierb în apă cu sare până se ridică la suprafaţă, se scot cu o spumieră în farfurii, se servesc cu smântână şi oregano.
Sfat de la bunica poloneză
Deşi nu este buni a mea, bunica poloneză mi-a mai dat un sfat legat de colţunaşi: când îi umplem cu fructe (de pădure sau nu), e bine să-i servim cu smântână dulce.
Mmm....ce buni trebuie să fie. Parcă îmi vine să schimb meniul de săptămâna viitoare. Mai vedem...
Autor articol: Andu/Bebe Chef
Articol aparut in Jurnalul National
http://www.jurnalul.ro/stire-jurnalul/andu-gateste-coltunasi-cu-pui-549135.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu