joi, 7 aprilie 2011

Servind masa în Italia/Serving meal in Italy


Cred că aţi observat că în ultima vreme „călătoresc” virtual prin lume cu ajutorul prietenilor mei. Că ne întâlnim prin parcuri, la locul de joacă sau suntem invitaţi la fiecare acasă, nu ratăm nici o ocazie să învăţăm lucruri noi. Aşa a fost şi săptămâna aceasta, când am făcut cunoştinţă cu o fetiţă pe care nu am mai zărit-o în locurile noastre obişnuite de întâlnire. Am încercat să intrăm în vorbă cu ea, dar nu înţelegeam nici eu şi nici ea ce vorbim. Oh, mă gândesc... nu din nou! De data aceasta am fost salvaţi eu şi prietenii mei de o fetiţă şi mama ei.
Aşa cum am aflat în minutele următoare, erau mătuşa şi respectiv verişoara fetiţei. O cheamă Anna, mi-a spus mătuşa, este din Italia şi a venit în vizită la fetiţa mea, Clara. O să stea cam o lună la noi, aşa că puteţi veni în vizită dacă vreţi, căci îi face plăcere să cunoască oameni noi, să înveţe mai multe despre locurile unde merge şi să lege prietenii. Ce ziceţi, veniţi la noi sâmbătă? Ne-ar face mare plăcere să vă avem ca oaspeţi. Normal că am acceptat cu toţii, bucuroşi că vom învăţa o mulţime de lucruri despre o ţară pe care nu o cunoaştem. Cele câteva zile au trecut fără să ne dăm seama şi, iată, eram deja în faţa uşii Clarei.
Uitasem să le sunăm că vom ajunge mai de­vreme şi când au deschis uşa ne-am dat seama că le surprin­sesem chiar când se pregăteau să facă aluatul pentru pizza. Căci, aşa cum ne-au spus, pizza este una dintre lucrurile pentru care Italia este cunoscută în lume şi astfel, pre­parându-ne acest mi­nunat fel de mâncare, voiau să ne arate măcar puţin din gastronomia ţării. Ne-am spus că nu ar fi frumos să nu le ajutăm, aşa că am pus fiecare mâna pe câte un ingredient şi... al lavoro... adică la treabă. Unul a cernut făina, altul a amestecat drojdia cu puţină apă călduţă, iar altul a dat prin răzătoare parmezanul. Noi am făcut lucrurile mai uşoare şi am lăsat-o pe mama Clarei să continue.
A tăiat felii ciupercile spălate şi măslinele, ardeii capia şi miezul de nucă. După ce a fiert mazărea câteva minute a pus-o la răcit într-o strecurătoare, a frământat aluatul, apoi l-a lăsat să dospească (adică să crească) până când a devenit dublu. Ca să nu ne certăm că pizza mea e mai mare decât a Annei sau a altuia din cameră, mama Clarei a întins discuri mari din aluat şi le-a pus pe o tavă presărată cu făină. Le-a uns cu sos pesto (un alt ingredient specific italienilor), a presărat legumele şi nuca şi a introdus totul în cuptor. A lăsat pizzele să se coacă până ce aluatul a devenit auriu pe margini, le-a scos şi le-a presărat cu parmezan. Le-a mai introdus două minute cât să se înmoaie parmezanul, apoi le-a pus în farfurii şi le-a tăiat bucăţi egale. Acum... a tavolo... sau la masă, pe limba noastră. Nu este o reţetă specific
intalienească, ne-a spus mama Clarei, dar îmi place mai mult să o prepar aşa, căci e plină de vitamine, e sănătoasă şi săţioasă. Cine vrea poate să presare peste sosul pesto şi un ardei iute tocat mă­runt. E bună de mâncat mai ales înainte să ieşi afară la joacă, ca să ai puteri să alergi. Ei... asta este ceva ce trebuie neapărat să reţin, mi-am spus eu, înfăşcând cu poftă felia de pizza aburindă. Un lucru e clar, zic eu, şi anume faptul că va trebui să revenim la Clara acasă, căci nu am aflat prea multe des­pre Italia acum. Data vii­toa­re si­gur vom mai în­vă­ţa ce­va şi, mai ales, vom gus­ta un alt pre­pa­rat cu gust ita­li­enesc, nu-i aşa?

Pizza cu legume şi nuci
 
Ingrediente: 600 g făină, 400 ml apă, 25 g drojdie, 20 ml ulei de măsline, două linguri cu sos pesto, 100 g miez de nucă, doi ardei capia, 200 g mazăre, 150 g măsline, o legătură ceapă verde, 150 g parmezan, 200 g ciuperci, sare, piper, busuioc, ardei iute.
Preparare: Mazărea se fierbe în apă cu sare cinci minute, se scurge şi se pune într-un bol. Drojdia se dizolvă într-un bol împreună cu apa călduţă şi făină cât să rezulte un aluat curgător. Se lasă la dospit zece minute, apoi se toarnă peste făina rămasă împreună cu uleiul de măsline, o linguriţă cu sare şi un sfert de linguriţă cu piper. Se frământă, se acoperă cu un şervet şi se pune la crescut la loc cald circa 30 de minute. Se împarte în patru bucăţi, se întind foi rotunde şi se aşază pe o tavă presărată cu făină. Se ung cu sosul pesto, se aşază deasupra felii de ciuperci, rondele de ardei capia şi măsline şi se presară mazărea. Se adaugă nuca tocată, ceapa verde şi busuioc tocate, sare şi piper. Se introduc în cuptorul încins la foc mediu şi se coc până ce aluatul devine auriu pe margine. Se scot, se presară cu parmezan ras şi se mai introduc două minute în cuptor.

 Autor articol: Andu/ Bebe Chef
Autor fotografie: Victor Stroe/ Jurnalul foto/ Jurnalul National
Articol aparut in Jurnalul de bucatarie/ Jurnalul National
http://www.jurnalul.ro/timp-liber/culinar/servind-masa-in-italia-574300.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu